O inedita provocare

Draga condeiule, desi te-am ignorat atata vreme lasandu-te sa te ineci in calimari (stiu ca ma strigai si ma implorai sa te invelesc intre niste randuri), nu am uitat de tine.Dar de aceasta data ai sa ma ierti.Sa iti spun si de ce: te inscriu, impreuna cu gandurile mele pe care te rog sa le tii de mana ca un copil cuminte si ascultator, intr-o super competitie: SuperBlog.Iti va placea negresit.
De acum promit sa nu iti mai ascund nici un secret.Vom asterne sinceri ca o zapaada totul in randuri.
Participam pentru prima oara la aceasta competitie in care am convigerea ca daca pe alocuri penita ta se va indoi si va refuza cerneala, vom avea o gramada de lucruri frumoase de zis si de impartasit.
Asa ca de astazi trecem la treaba.E toamna doar.

De ce nu rasar ghioceii

De fapt, rasar.Insa ea stie, dupa ce am indoctrinat-o cu coduri portocalii de ninsoare si viscol, totusi faptul ca zambilele precum si alte flori, pentru ca a vazut la florareasa din colt, rasar, chiar potrivnice inspectoratului pentru situatii de urgenta.Am incercat sa-i explic ca ar fi fost un gest total lipsit de romantism din partea mea sa-i cumpar flori importate din Olanda ( mai cu seama ca astia cica nu ne vor in Schengen ), asadar, chinuite atata amar de drum intr-un camion condus de un sofer care se opreste la fiecare suta de kilometri sa bifeze cate o centurista.M-a privit in ochi, intr-un singur ochi, cu neincredere, aceea pe care o femeie normala care face o ciorba normala si care te asteapta acasa cu masa calda, si cand vii, are convingerea ca ai fost la curve.Si are dreptate.I-am spus de zambile apoi.Lalele iesisera din calcul.Cum sa-i aduc lalele transporate de un camion condus de un curvar pervers ? Orbil, si aparent m-a inteles.Zambilele, desi nu stiu cum arata, nu m-au impresionat pentru ca pe 1 martie la fiecare colt de strada, la fiecare florarie, se adunau in osti barbati sarmanti dati cu gel si cu pudra de talc pe mecla, sa cumpere zambile nevestelor si amantelor si vecinelor si inclusiv barbatilor tinand cont de trend.Ori, intru iubirea ce i-o port, nu mi-am permis caderea in banalitate.Ea este iubita mea, e ceva special, refuz sa o amestec cu inertia insasi de a cumpara flori si felicitari cu sclipici, d'alea cu "va doresc multa sanatate si fericire".A inteles si cu zambilele, a prins faza si chiar m-a pupat, constienta ca ea este altfel.Chiar s-a induiosat un pic.Trandafirii oricum nu-i plac decat in dulceata de la bunica-sa.Norocul meu.Usor, usor a inteles ca florile nu inseamna nimic in comparatie cu iubirea mea sincera si lacoma.Si nici un banal martisor.Si nici pantofi din Mall.Nici Porsche Cayenne.Nici Praji.Nici sex, ala se face de Valentine's day conform calendarului crestin hormonal.Nimic.Parea multumita.S-a dus la dus.S-a intors.Apoi s-a imbracat si a plecat.Initial am vrut sa alerg dupa ea la lift, plecase, am vrut sa o iau pe scari, sa ma asez umil inaintea ei, in fata cutiilor postale si sa-i marturisesc inca o data ca daca vrea ii fac cartofi prajiti, pai, neuleiosi, recunoscand totodata grave, psiho-tratabile inadvertente comportamentale , intr-o zi atat de importanta de 1 martie in care barbatii cred ca daca renunta la o vodca la carciuma din colt si se duc acasa cu zambile, nevestele au orgasm instantaneu si le iarta toate betiile abominabile din 43 de ani de casnicie ( fericita si jurata in altarul Domnului ) si ca femeile, daca dai 3 lei pe 2 zambile la tiganci ( n-are treaba cu Eliade ) uita ca te-au adus de nu stiu cate ori acasa, beat ranga si mirosind a rachiu si a curve, de la etajul de dedesubt unde consideram, in matematica bahica a numararii etajelor, ca nevasta ne asteapta despuiata in pat.Si ca va juisa la zambilele noastre.Dar liftul a mers prea repede.

Fiindca vreau si eu

Sunt inca nedumerit de ce mi-am facut acest blog.Ma gandeam de ani dar m-am tot (b)logat la gandul ca, fiind mai prostut, o sa uit detaliile de b(log) in si astfel mi-as frange glasul, fara sa imi mai pot articula gandurile.Si ar fi insemnat, implicit sa merg apoi la un (b)logoped, sa ma invete iar unde sa imi ating gandurile cu varful limbii.
L-am facut totusi impins de (b)logica ca pot si eu dar admit si faptul meschin ca vreau sa scot si bani din el postand din cand in cand un (b)logo.(B)logodnica mea s-a ofuscat teribil de teama ca o voi ignora, cuprins de (b)logoreea mea on-line si de toate tampeniile mele aferente.Asa e cand pui mai presus brambureala si hoinareala asta virtuala, fir-ar, decat o femeie care te iubeste si iti spala inclusiv rosiile de la salata.O sa iasa naspa.Sa vad, sunt curios, daca mai pup vreodata un blog job...